„Coase-ți propria ie”

„Coase-ți propria ie”

Atelierul de inspirație tradiționala: „Coase-ti propria ie”, organizat de Asociația Efremia din cadrul Proiectului „Renașterea meșteșugurilor uitate”, proiect finanțat de Centrul Municipal de Cultură Arad, se desfășoară în perioada 20-27.10.2018 si 10-17.11.2018, la care cu mult entuziasm participa si doua eleve din scoala noastră: Diana si Loredana, coordonate si ajutate sa deprindă arta cusutului popular de prof. Laura Chîlnicean si Kati Mosora.

Ziua 1 – 20.10.2018

„Daca ia nu este horita, nu e ie!”

Ia tradițională a reprezentat în trecutul vetrei românești, sufletul gospodăriei taranului român. Prin ie, taranca românca exprima deopotrivă, si cultura, si religia, si societatea româneasca a vremii respective.

Reconstituind cu mijloace moderne un crâmpei din atmosfera unei șezători cu ie, „bătrâna” șezătorii ne este prof. Cristina Opreanu, care pe tot parcursul întregului curs ne va descoperi pas cu pas, în fiecare din cele 4 zile de „șezătoare”, cu graiul si cu lucrul, din tainele si secretele iei românești tradiționale:

– incursiune în istoria iei românești tradiționale;

– prezentarea materialelor;

– detalii măsurători;

– tăierea pânzei cu fir tras;

– scoaterea motivelor sau copierea motivelor manual;

– executarea tiviturii sau însăilatul pânzei.

Tema pentru acasă: „hodinitul pânzei în apa o zâ si o noapte” sau în termenii moderni: înmuiatul pânzei pentru a nu intra la apa.

Ziua 2 – 27.10.2018

„Râuri, râuri curg în jos

Pe ie se prind frumos…”

Ia cuprinde pe ea întregul Cosmos creat de Dumnezeu, un microcosmos plin de culoare si simboluri ce se împletesc cu maiestrie pe „camesa cu altita”.

Sezatoarea noastra nu putea începe fara o incursiune în universul alcatuirii unei ii, alcatuire data de câteva caracteristici ce cuprind câteva elemente specifice:

– cusaturi – umarul, care uneste partile din fata si din spate de mâneca;

– încretul sau altita  – banda lata, elementul definitoriu si unic al modelului, irepetabil;

– râurile  – benzi drepte sau oblice, însiruiri de motive pe piept si pe mâneci,;

– bibilurile sau cheitele – cusaturi prin care se îmbină bucatile textile;

– culoarea – este o alta caracteristica a iei femeilor, traditionalul iei constând tocmai în culoare si croiala. Ia poate fi cusuta într-o singura culoare, dar si în combinatii de doua sau mai multe culori, pe diferite zone, în zona Aradului folosindu-se cu precadere, rosu, negru, galben. Fiecare culoare are o adânca simbolistica inspirata de natura, dar si de natura umana.

– motivul sau modelul propriuzis cu o puternica semnificatie religioasa – fiecare motiv are un simbol si fiecare zona are simbolul ei: crucea, macul si spicele, paunul, vita-de-vie, ghinda, coarne de berbec, albastrele, diferite alte flori.

Tesaturile traditionale folosite erau din in, cânepa sau lâna, fondul acestora fiind, alb.

Si tot asa, în continuare, la sezatoare pe fundalul muzical al marelui rapsod Tudor Gheorghe, fetele s-au pus pe cusut prima mâneca, mânecile fiind primele piese cu care se încep cusaturile iei: stângaci, dar sensibil, cu nesiguranta, dar cu multa speranta…

Cruciulita lânga cruciulita, râuri lânga râuri – exercitii de migala, tenacitate si multa, multa rabdare…

Tema pentru acasa: continuarea în râuri a motivului ales.

Ziua 3 – 03.11.2018

„Pe cine tine vocea sa horeasca ia,

pe cine nu, sa mâne doar acul…”

Vremea de afara din ziua a treia de sezatoare ne-a permis desfasurarea activitatii de lucru manual al iei, în aer liber, sub cerul senin, în adierea calda de vara ratacita la început de noiembrie.

Ia începe sa prinda contur: râuri încrucisate sau înflorate, în culori traditionale, fiecare dupa  preferinta, curg lin si placut vederii pe mâneci si pe fata iei.

Astazi este ziua învatarii detaliilor si nu numai:

– finisajul cusaturilor se fac pe dos, sub lucratura;

-variante moduri de aplicare a snurului de la încheierea mânecilor, prin cusaturi simple sau brodate cu acul sau cu croseta;

– necesitatea icul-ui – rombul de lejeritate de sub brat;

– prezentarea si masurarea dimensiunilor de îmbinare a corpului iei cu mânecile, simplu sau cu cheite brodate cu acul;

– modalitatea de prindere a dantelei la gât si la mâneci.

Pe cine a tinul vocea, a horit ia, umplând aerul de sezatoare… Si s-a cusut… si s-a cântat… si s-a cusut…

Tema pentru acasa: continuarea cusaturii iei si îmbinarea ei.

Ziua 4 – 10.11.2018

„Mândra-s de ia ce-mbrac,

Ca port ce-am cusut cu drag…”

Iata-ne în ziua a patra, în ultima zi de proiect, în ziua finalizarii trudei timp de o luna de zile… Când la sezatoare, când fiecare acasa, ia a prins contur, ca o pâine alba, rotunda si aburita, ce abia asteapta sa fie împartasita tuturor…

Mai modesta, cu motive simple sau cu darnicie din prea plin lucrata, fiecare dupa maiestria priceperii sau putintei sale, ia astfel terminata a mai lasat înca loc de a se mai (s)pune multe lucruri cusute…

Si în timp ce ia se lasa cusuta în motive variate, cu mult drag, de fiecare fata, „batrâna” sezatoarei a profitat de ocazie sa sublinieze câteva aspecte:

– în motivele iei se regasesc totdeauna elemente repetitive, cum ar fi, soarele, spicele, crucea, florile;

– toate elementele repetitive au conotatii religioase reprezentate de câte un simbol, cum ar fi: o linie verticala, simbolizeaza rastignirea lui Hristos.

La final de proiect, în timpuul sezatoarei, nu s-a mai horit, nu s-au mai audiat cântari, ci… s-a lecturat: „O ie argintie”, povestea uni ii cusute cu lacrimi de o fetita de 12 ani si mama ei, în amintirea tatalui fetitei jertfit pentru tara în primul razboi mondial, scrisa de monahia Parascheva Avadanei în cartea „Suflet de copil – Povestiri”.

Tema pentru acasa nu mai avem, dar fiecare îsi poate îmbogati si înfrumuseta cum doreste, pe mai departe propria ie.

Las mai departe sa vorbească câteva imagini …   aici

a consemnat, prof. Laura Chîlnicean